Traducere // Translate

#MeToo, or not?

Atitudinea Catherinei Deneuve sustinuta de un grup de femei franceze a nascut cel putin atatea comentarii si dispute precum si infiintarea miscarii #MeToo de peste ocean.  Tema e foarte cunoscuta, voi reda doar doua luari de pozitie: una din partea unui intelectual, barbat, a doua un punct de vedere relativ la impactul societal al noii probleme de pe firmament:

Image may contain: 1 person, flower


Am dat peste un articol în care apare observația actriței Catherine Deneuve, legată de “libertatea bărbaților de a inoportuna”, prin care ea blamează extremismul culturii feministe. Teoretic îi cam dau dreptate fiindcă teoretic, din teama de a nu fi acuzați de alte alea, bărbații vor evita la maxim interacțiunea cu femeile, acel prim pas pe care îl au de făcut, nu va fi făcut niciodată. Pe de altă parte, a pipăi o femeie în autobuz, e o mizerie, nu o manifestare a libertății de a inoportuna. Înclin totuși spre Denevue mai mult decât spre metoo, dar sunt conștient că perspectiva mea e părtinitoare și afectată de faptul că sunt un om educat și capabil să vadă rapid, dacă o femeie îmi dorește atenția sau nu sau dorește o atenție pe care nu sunt dispus să i-o ofer.
Acum niște ani, un individ gay s-a băgat în seamă cu mine, și-a permis să mă inoportuneze cu un compliment legat de “aspectul meu de artist”, eu i-am explicat că nu sunt artist, că sunt destul de praf la simțul estetic, care se rezumă la pasiunea mea pentru șoldurile femeilor. Am mai schimbat politețuri, iar omul s-a retras în treaba lui. Ne-am înțeles rapid că nu e cazul de insistențe, fără revolte, mofturi sau rotiri de ochi peste cap. Sunt destui bărbați straight care n-au educația și bunul simț al respectivului tovarăș gay. Când ești prostovan, nu faci diferența între o femeie care nu te vrea și una care “se lasă greu”, o femeie ușoară și una care te dorește în mod special și personal. Dacă ești prostovan, e mai bine să îți fie frică. Poate că madam Deneuve n-a avut ocazia de a interacționa cu maimuțoi d-ăștia pe care nu-i vrea nimeni și care se dau peste cap pentru a exploata diverse vulnerabilități feminine, pentru a mai diversifica deprinderea onanistă.
Alt aspect e acela că și femeile “inoportunează”, a judeca lucrurile ca și cum ar fi același lucru, e stupid. Cum ar putea să mă inoportuneze pe mine, o ființă fragilă fizic? Poate doar prin a mă pune în situația de a refuza direct apropierea, ceea ce e stânjenitor, cel mult. Pe când un prost care îi reproșează femeii care îl refuză că ar fi “arogantă” sau “cu nasul pe sus”, e ridicol. De asemenea, a sugera unei femei din mediul de lucru, că dacă “îți dă atenție” va avea niște avantaje sau că ar putea avea dezavantaje dacă n-o face, este un gest specific unui spirit bolnav și impotent, care din păcate adesea își găsește răspuns pozitiv.
Un alt aspect legat de a profita de slăbiciunea unei femei, este inclusiv acela de a profita de nevoia ei de sex. Este tot exploatarea unei vulnerabilități. Convingerea generală conform căreia în mare parte, bărbații sunt mai ispitibili sexual decât femeile și cu o nevoie mai mare de sex, este un mit cretin, nefondat și nejustificat. El apare din pricină că dacă o femeie vrea sex e suficient să lase ușa deschisă și să aștepte, pe când un bărbat trebuie să se agite, iar agitația e mai vizibilă decât așteptarea. Sexualitatea e cea mai mare vulnerabilitate a unei femei, iar a profita de această vulnerabilitate, este o meschinărie.
În final, sexualitatea e o chestiune foarte complicată și căzută în tabu din pricina prostiei generalizate, ale cărei șanse de remediabilitate sunt scăzute. Blogurile destul de jalnice despre relații și sexualitate sunt în general citite tot de femei, care în disperarea lor de a întâlni un bărbat, ajung să se amăgească prostește în cazurile unora ceva mai dresați comportamental.
În ambele cazuri, pentru mine, și meschinăria și prostia sunt la fel de culpabile, chiar dacă prostia e ceva mai iertabilă atunci când promite îndreptare și dovedește trezire. Când hoțul păgubește prostul, pedepsim doar hoțul, pentru că prostul e deja “pedepsit” prin paguba suferită, dar ambii sunt culpabili în zona lor. Singurul motiv pentru care nu pedepsim tentativa de sinucidere, ca tentativă de omor e pentru că victima și criminalul se confundă, iar a pedepsi o victima nevinovată e mai grav decât a ierta un criminal vinovat.
Dacă madam Deneuve e dispusă să rabde pipăieli inoportune și ajunge să pătimească de pe urma lor, o privește. Găsesc reacția ei totuși ca binevenită în contrapondere cu extremismele feministe. Ideea e că noi ăștia masculii, trebuie să ne dezvoltăm niște simțuri mai acute și să ne educăm mai bine privitor la maniera de interacțiune cu femeile, iar femeile trebuie să aibă curajul de a reteza abrupt avansurile nedorite, chit că uneori le gâdilă orgoliul și să priceapă că dacă nu le convine ceva la un bărbat care forțează nota prin insistențe, argumente sau fizic, vor găsi întotdeauna susținere în jur, o susținere pe care sunt datoare s-o ofere celorlalte femei la rândul lor.

Smaranda Dobrescu

Se pare ca polemica iscata pune in priza doua generatii de feministe: cele mai in varsta care considera #MeToo o amenintare pentru libertatea sexuala obtinuta in anii 1960 si cele mai tinere pentru care lupta impotriva hartuirii sexuale constituie ultima etapa in lupta pentru drepturile femeilor.
Din 1960 pana in prezent lupta sustinuta a femeilor indemnate de corectitudinea politica in progres a adus femeilor mai multa independenta materiala, o cariera dupa posibilitati si pofta inimii, le-a adus curajul de a-si sustine drepturi. Pe planul national acest lucru a insemnat o descrestere demografica cauzata si de factorul inegalitatii sociale in crestere. Feminismul in unele cazuri a prevalat asupra unor instincte probate secole la rand inainte iar ca rezultat, factorul demografic pe parte de natalitate este in mare suferinta..
Aceasta noua miscare, dupa cea de emancipare ar putea aduce un element nou la nivel societal si anume respingerea ab initio a barbatilor, potentiali hartuitori sexuali. Ar putea fi o etapa premergatoare celei de-a treia etape care ar multiplica nasterile pe fond genetic, fara contributii "clasice" ale parintilor. Adica si fara parinti. In extremis, peste decenii, omenirea va deveni asexuata. Parcurgem etapele pas cu pas... 
Evident, cele de mai sus sunt deocamdata doar o presupunere pesimista...

Niciun comentariu: