brusca si zdravana a miscarii "metoo"
Iata si o parere in raspar cu cea a miilor de victime iesite la suprafata, asa cat ai bate din
palme, cu amintiri dureroase, oribile din trecut. Cat de indepartat.
Refuz să particip la campania aceea cu ”me too”. Eu mă solidarizez cu alte victime, pe
care ideologiile în vogă nu le bagă în seamă, cu ”nasoalele” și ”expiratele” și ”bașoaldele”
pe care nu le hărțuiește nimeni.
care ideologiile în vogă nu le bagă în seamă, cu ”nasoalele” și ”expiratele” și ”bașoaldele”
pe care nu le hărțuiește nimeni.
E nasol orice abuz de putere. Să fii condiționat, intimidat, șantajat e o chestiune care
poate lăsa cicatrici urâte. Abuzul sexual e o ticăloșie. Dar o cultură care ți-l bagă pe
gât ca fiind cea mai odioasă treabă care ți se poate întâmpla este la rândul ei ticăloasă.
poate lăsa cicatrici urâte. Abuzul sexual e o ticăloșie. Dar o cultură care ți-l bagă pe
gât ca fiind cea mai odioasă treabă care ți se poate întâmpla este la rândul ei ticăloasă.
E foarte bine să protestați, să vă mâniați, să vă descărcați, dar să vă înghesuiți ca oile
și să preluați după ureche o temă lansată în mainstream, să vă scandalizați mimetic și
să vă sugestionați că obiectul ei vă afectează mai grav decât propriile drame curente sau
recurente, e deja prea mult.
Ca să ajungi la un asemenea grad de revoltă pe o temă dată, trebuie ori să fi trăit în puf
ori să fii prea tânăr ca să o fi încasat de la viață cum se cuvine ori să fii lipsit(ă) de
discernământ.
și să preluați după ureche o temă lansată în mainstream, să vă scandalizați mimetic și
să vă sugestionați că obiectul ei vă afectează mai grav decât propriile drame curente sau
recurente, e deja prea mult.
Ca să ajungi la un asemenea grad de revoltă pe o temă dată, trebuie ori să fi trăit în puf
ori să fii prea tânăr ca să o fi încasat de la viață cum se cuvine ori să fii lipsit(ă) de
discernământ.
Jură-te, protestataro/protestatarule, că te-a afectat mai rău hărțuirea unui angajator
care nu îți plăcea și nu refuzul altuia care îți lăsa gura apă și mai vorbim!
care nu îți plăcea și nu refuzul altuia care îți lăsa gura apă și mai vorbim!
Am avut și eu un șef și un profesor care au făcut niște lucruri inadmisibile, dar despre
care nu am să vorbesc pentru că sunt situații pe care ideologiile din mainstream abia
așteaptă să le bifeze și nu am nici un interes să dau apă la moară unei doctrine care
umblă să ne castreze pe toți și care nu ține cont decât de ceea ce resping oamenii și
nu de ceea ce își doresc. O doctrină care angrenează în jurul ei o cultură a ultragiului.
care nu am să vorbesc pentru că sunt situații pe care ideologiile din mainstream abia
așteaptă să le bifeze și nu am nici un interes să dau apă la moară unei doctrine care
umblă să ne castreze pe toți și care nu ține cont decât de ceea ce resping oamenii și
nu de ceea ce își doresc. O doctrină care angrenează în jurul ei o cultură a ultragiului.
O DOCTRINĂ CARE ANGRENEAZĂ ÎN JURUL EI O CULTURĂ A ULTRAGIULUI.
E dreptul meu să fac comparația între experiențele critice prin care am trecut și pot să
spun că hărțuirea e floare la ureche pe lângă altele, mult mai dure. Din respect pentru
faptul că despre acele experiențe -inerente condiției de femeie în lume - nu vorbește
nimeni, refuz să fac caz de un rău mai mic.
spun că hărțuirea e floare la ureche pe lângă altele, mult mai dure. Din respect pentru
faptul că despre acele experiențe -inerente condiției de femeie în lume - nu vorbește
nimeni, refuz să fac caz de un rău mai mic.
A fost penibil, dureros, infect, dar a trecut. Am luat-o ca pe un accident. Nu mi-am
asumat-o. Eu nu îmi asum victimitatea, dimpotrivă, mi se pare de bun simț să mă
disociez de ea. Îmi asum dorința, pasiunea.
asumat-o. Eu nu îmi asum victimitatea, dimpotrivă, mi se pare de bun simț să mă
disociez de ea. Îmi asum dorința, pasiunea.
Am încercat de câteva ori, experimental, să le sugerez unor activiști niște teme. Nimic.
Sunt probleme grave, fundamentale, care țin de modul în care o întreagă cultură
conceptualizează raporturile dintre sexe sau raportul dintre conștiință și sexualitate
sau dintre dorință și libertate.
Sunt probleme grave, fundamentale, care țin de modul în care o întreagă cultură
conceptualizează raporturile dintre sexe sau raportul dintre conștiință și sexualitate
sau dintre dorință și libertate.
Cazurile Camille Claudel sau Adele Hugo nu intersează. Drama lor nu poate fi politizată.
Femeile se sinucid pentru că nu sunt dorite, pentru că sunt refuzate, umilite de cei
după care tânjesc, pentru că sunt nevoite să își reprime sexualitatea, nu pentru că
un idiot care nu merită numele de bărbat profită de un statut social ca să le facă viața
amară.
după care tânjesc, pentru că sunt nevoite să își reprime sexualitatea, nu pentru că
un idiot care nu merită numele de bărbat profită de un statut social ca să le facă viața
amară.
Faptul de a trăi în pielea unei femei ”urâte” e ceva mai grav decât acela că la 20 de ani
(căci e vorba despre tinerețe) niște indivizi aflați în poziții de putere vor să se înfrupte
ilicit din prospețimea ta.
(căci e vorba despre tinerețe) niște indivizi aflați în poziții de putere vor să se înfrupte
ilicit din prospețimea ta.
Și da, această cultură a ultragiului îi face pe oameni să se abțină să mai facă orice fel
de complimente, bancuri sau aluzii cu tentă sexuală. Amicii englezi mi-au spus că ei
se tem să le spună femeilor că sunt frumoase ca să nu fie acuzați că sunt potențiali
agresori, libidinoși. Cât de ne-simțitoare să fii, de dresată, de automatizată, să nu îți
dai seama de calibrul și caracterul și sensibilitatea celui cu care ai de a face? de ceea
ce emite propriuzis? cât de dobitoacă să fii să ajungi să nu mai vezi decât cele mai
grosolane aparențe?
de complimente, bancuri sau aluzii cu tentă sexuală. Amicii englezi mi-au spus că ei
se tem să le spună femeilor că sunt frumoase ca să nu fie acuzați că sunt potențiali
agresori, libidinoși. Cât de ne-simțitoare să fii, de dresată, de automatizată, să nu îți
dai seama de calibrul și caracterul și sensibilitatea celui cu care ai de a face? de ceea
ce emite propriuzis? cât de dobitoacă să fii să ajungi să nu mai vezi decât cele mai
grosolane aparențe?
De ce ar fi mai demn de o agendă umanistă să deplângi lipsa de orizonturi și onoruri
sociale a femeilor, faptul că sunt discriminate sau marginalizate profesional decât faptul
că, mai toate, își ratează viețile intime? De ce e mai demn de plâns faptul că unele sunt
obstrucționate să ajungă șefi de stat și nu faptul că multe, imens de multe, visează să
aibă și ele un moment de extaz erotic și nu îl au? sau că își pierd ori viața ori mințile
încerând să fie atractive, înfometându-se, trăgând de corpul lor cu disperare, doar ca
să le fie pe plac unor tipi care le dăruiesc numai strâmbături și ocări? De ce ar fi mai
demn de combătut faptul că muierile sunt exploatate sexual și nu intelectual sau material?
Multe sunt folosite financiar. Își întrețin partenerii și le înghit o serie de abuzuri morale,
doar ca să aibă o viață sexuală. Tot exploatare se cheamă și tot umilior și abuziv e.
Dar despre asta nu se vorbește, că e ”rușine”. Nu iese propagandă din așa ceva.
Dacă ai instinctele nealterate simți că menirea ta, ca femeie, e puțin alta decât să fii
guru sau efeb sau conducător de oști.
Le-am povestit unor militante despre cazurile unor individe care au fost în pragul
sinuciderii, cazuri-mărturie ale faptului că femeile depind organic, visceral, sufletește
de bărbați, că se simt anihilate fără dorința lor.. Sigur că pe activiste nu le-a interesat.
Au zis că drama e una ”de lux”... Eu zic că de lux e ignoranța acestora față de
profunzimea sexualității umane, de lux e disprețul cu care tratează dorința sexuală,
disperarea de a nu fi dorit.
sociale a femeilor, faptul că sunt discriminate sau marginalizate profesional decât faptul
că, mai toate, își ratează viețile intime? De ce e mai demn de plâns faptul că unele sunt
obstrucționate să ajungă șefi de stat și nu faptul că multe, imens de multe, visează să
aibă și ele un moment de extaz erotic și nu îl au? sau că își pierd ori viața ori mințile
încerând să fie atractive, înfometându-se, trăgând de corpul lor cu disperare, doar ca
să le fie pe plac unor tipi care le dăruiesc numai strâmbături și ocări? De ce ar fi mai
demn de combătut faptul că muierile sunt exploatate sexual și nu intelectual sau material?
Multe sunt folosite financiar. Își întrețin partenerii și le înghit o serie de abuzuri morale,
doar ca să aibă o viață sexuală. Tot exploatare se cheamă și tot umilior și abuziv e.
Dar despre asta nu se vorbește, că e ”rușine”. Nu iese propagandă din așa ceva.
Dacă ai instinctele nealterate simți că menirea ta, ca femeie, e puțin alta decât să fii
guru sau efeb sau conducător de oști.
Le-am povestit unor militante despre cazurile unor individe care au fost în pragul
sinuciderii, cazuri-mărturie ale faptului că femeile depind organic, visceral, sufletește
de bărbați, că se simt anihilate fără dorința lor.. Sigur că pe activiste nu le-a interesat.
Au zis că drama e una ”de lux”... Eu zic că de lux e ignoranța acestora față de
profunzimea sexualității umane, de lux e disprețul cu care tratează dorința sexuală,
disperarea de a nu fi dorit.
N-auzi decât voci care umblă să sancționeze, să reprime, să cenzureze, să stigmatizeze.
Minciuna fundamentală pe care se bazează acest nou curent-prohibitor este aceea că
nevoile sexuale ale speciei ar fi facultative.
Minciuna fundamentală pe care se bazează acest nou curent-prohibitor este aceea că
nevoile sexuale ale speciei ar fi facultative.
Noile ideologii au găsit abstinența ca soluție civilizatoare.
Ar fi deplorabil ca aceaste creaturi ale naturii, atât de înzestrate, să aibă asemenea
dependențe sexuale de ”asupritor”. Femeile trebuiesc eliberate radical din puterea
bărbaților, atât de radical încât soluția feministă (cu mențiunea că există și feministe
de bun simț) a fost să le renege ceea ce le e propriu și natural. O libertate chirurgicală,
care le instigă ori să își amputeze ori să își denigreze ori să își ignore sexualitatea.
Ar fi deplorabil ca aceaste creaturi ale naturii, atât de înzestrate, să aibă asemenea
dependențe sexuale de ”asupritor”. Femeile trebuiesc eliberate radical din puterea
bărbaților, atât de radical încât soluția feministă (cu mențiunea că există și feministe
de bun simț) a fost să le renege ceea ce le e propriu și natural. O libertate chirurgicală,
care le instigă ori să își amputeze ori să își denigreze ori să își ignore sexualitatea.
Pentru nimeni sexul nu este o chestiune opțională, nu e o libertate, e o necesitate,
iar atracția este cea mai puțin ”liberă” chestiune posibilă. Nu alegem pe cine dorim, ce
mama dracului! Umanismul actual însă, le cere celor cărora li se adresează să își
aleagă partenerii, cu chibzuință, după criterii raționale. Genial sau ce?
iar atracția este cea mai puțin ”liberă” chestiune posibilă. Nu alegem pe cine dorim, ce
mama dracului! Umanismul actual însă, le cere celor cărora li se adresează să își
aleagă partenerii, cu chibzuință, după criterii raționale. Genial sau ce?
Am să vorbesc la un moment dat și despre MIZERIA de a alege un partener pe criterii
raționale, despre trivialitatea de a intrumentaliza un om, despre cât de superficial
trebuie să fii ca să cultivi un partener pentru că îți oferă ceva anume și nu pentru că
este cineva anume. Această MIZERIE e propovăduită de mulți activiști care vor să
facă ordine și curățenie în societate, să nu mai facă toți dezmățații pasiuni în condiții
improprii.
raționale, despre trivialitatea de a intrumentaliza un om, despre cât de superficial
trebuie să fii ca să cultivi un partener pentru că îți oferă ceva anume și nu pentru că
este cineva anume. Această MIZERIE e propovăduită de mulți activiști care vor să
facă ordine și curățenie în societate, să nu mai facă toți dezmățații pasiuni în condiții
improprii.
Am auzit inclusiv că aș fi ”lipsită de empatie” sau că ”vreau atenție” pentru că am sfidat
campania de delațiuni cu nume de cod ”me too”. Așa cum bănuiam, lucrurile au expandat
în toate direcțiile, ca atunci când dai, la propriu, cu bâta-n baltă. În dorința uriașă de a-și
pune poalele în cap, confesorii au mărturisit tot ce le-a venit la gură, chit că erau chestiuni
”off topic”. Am recunoscut că am trecut și eu la 20 și ceva de ani prin niște situații de acel tip
și, deși mă instigau de pe atunci unele personaje, cointeresate, să fac denunțuri, am tăcut.
Pe cât de receptivă sunt la gripe, viruși și microbi, pe-atât sunt de imună la manipulare, am
o minte care produce anticorpi rapid. Cum să îți sacrifici imaginea, într-o lume în care doar
imaginea contează, pentru o cauză care vrea să facă din durerea ta platformă politică?
Am crescut într-o casă în care delațiunea a fost păcatul capital. Nu am nici o încredere în
Am crescut într-o casă în care delațiunea a fost păcatul capital. Nu am nici o încredere în
autorități, în stat, în instituții, în organizații, în grupuri, în solidaritatea lui pește. Și asta nu
pentru că m-aș afla sub influența lui Foucault, ci pur și simplu pentru că am cunoscut încă
de când am făcut ochi mizeria unui sistem fals și mistificator în totalitate.
Oameni pe care îi credeam de încredere, atunci când le-am spus că nu le susțin o teză,
Oameni pe care îi credeam de încredere, atunci când le-am spus că nu le susțin o teză,
nimic mai mult decât o teză nenorocită, s-au arătat dispuși să mă calce cu tramvaiul.
Cei care cred că vorbitul în public ajută la schimbarea lumii, sunt aceia care pun ideile
Cei care cred că vorbitul în public ajută la schimbarea lumii, sunt aceia care pun ideile
mai presus de ființa umană reală. Mi-e limpede de pe la 12 ani.
----------------------
Aici nu este vorba despre empatie și sentimente, ci despre o întreagă filosofie socială
care a dat în clocot, una veche, care s-a strecurat când în blana lupului, când în chipul
blajin al bunicuței, când în moaca fioroasă a vânătorului. E greu de numit și e alunecoasă
așa că o voi lăsa deocamdată în puncte de suspensie.
Omenirea occidentală are un subconștient încărcat rău de reziduurile unei culturi care
Omenirea occidentală are un subconștient încărcat rău de reziduurile unei culturi care
a cultivat fobia sexuală, asta vreau să spun.
Cei mai mulți dintre indivizi sunt mai marcați de ceea ce i-a traumatizat decât de ceea
Cei mai mulți dintre indivizi sunt mai marcați de ceea ce i-a traumatizat decât de ceea
ce i-a extaziat sau fericit.
În calitate de hedonistă sunt realmente dezolată pentru că aceste simptome vorbesc
În calitate de hedonistă sunt realmente dezolată pentru că aceste simptome vorbesc
despre faptul că trăim într-un sistem de concepții care valorizează mai mult durerea
decât plăcerea. ÎNCĂ. Natura a făcut ca lucrurile să stea invers. Natura ne-a programat
să fim mai legați de aspirația la plăcere decât de traume și să fim mai loviți de faptul că
ratăm fericirea decât de loviturile primite de la indiferenți.
Agresiunea, perversiunile, abuzurile sexuale sunt, în orice context cultural-istoric,
consecința unui val de reprimări și prohibiții. Cu cât sexualitatea este mai profund
sugrumată, cu atât probabilitatea de a răbufni pe unde nu te aștepți și în chip grotesc
e mai mare.
Sigur că au fost expuse și cazuri grave de abuz și hărțuire și șantaj și viol. Tocmai pentru
că există așa ceva este iresponsabil și indecent să deplângem în hohote orice
comportament sexual neadecvat, nedorit sau nesuferit, la grămadă cu ele.
Ceea ce se desprinde, ”bonus track,” din talazul de mărturisiri revărsat peste maluri
Ceea ce se desprinde, ”bonus track,” din talazul de mărturisiri revărsat peste maluri
recent este că:
1. sexul bărbătesc este ceva scârbos și mizerabil.
2. Dacă un bărbat gafează, fără să își dea seama că e nedorit, merită să fie tratat ca o
1. sexul bărbătesc este ceva scârbos și mizerabil.
2. Dacă un bărbat gafează, fără să își dea seama că e nedorit, merită să fie tratat ca o
fiară nenorocită și pus la zidul infamiei.
3. Sexualitatea însăși este privită ca un strat al existenței turbulent, obscur, perturbator,
3. Sexualitatea însăși este privită ca un strat al existenței turbulent, obscur, perturbator,
primejdios.
M-a speriat gradul avansat de sexofobie pe care îl manifestă contemporanii care au pus
umărul la campanie.
Am auzit voci feminine marcante vorbind cu resentiment în aceste zile despre exhibiționiști.
Acești oameni au o boală psihică. Puțină compasiune??
Despre victimele terorismului s-a putut discuta pe un ton mai puțin isteric.
O fotografie făcută de o femeie
New York, c 1940, by Helen Levitt
New York, c 1940, by Helen Levitt
Un umanism de tip coercitiv, care e mai degrabă pornit să sancționeze decât să cultive, să
cenzureze decât să inițieze, nu poate duce decât la o catastrofică stare de inhibiție a
libertății conștiințelor.
De la o cultură a demnității și libertății umane s-a evoluat spre una a victimității, care pune
vulnerabilitatea mai presus de merite. Dacă, într-o societate care pune accentul pe virtuți,
calități și performanță, grupurile se coagulează în jurul unor potențe și valori comune, într-o
societate sensibilă mai cu seamă la vulnerabilități, grupurile se formează în jurul unor răni,
hibe sau neajunsuri comune. Ce se întâmplă în occident este destul de relevant în acest sens.
Atunci cand cercurile umane se încheagă în preajma unor bube, e inevitabil ca puroiul să fie
Atunci cand cercurile umane se încheagă în preajma unor bube, e inevitabil ca puroiul să fie
ceea ce au de împărtășit și de comunicat.
O cultură a ultragiului și victimității va produce subiecți infantili care se pârăsc unul pe altul
O cultură a ultragiului și victimității va produce subiecți infantili care se pârăsc unul pe altul
autorităților și care sunt mai atenți să nu lezeze decât să producă sau să dăruiască, e inerent.
Am fost realmente încântată să descopăr cât de mulți oameni pe care îi admir au înțeles exact
poziția mea din postarea de acum două zile - # I won't.
2 comentarii:
Niciodată până acum sexul nu a fost atât de prezent în viaţa de zi cu zi. De la afişul publicitar, la femeile de pe stradă îmbrăcate mai provocator decât prostituatele în alte vremuri, de la desenul animat şi manualul şcolar, până la firma de pompe funebre, totul, dar absolut totul e sex pe faţă. Fără nicio inhibiţie, fără niciun ascunziş. Ţi se pare că că exemplele date sunt subtile? N-ai nevoie decât să dai două-trei click-uri pe calculator, telefon sau telecomandă şi un val de pornografie explicită te inundă cu dărnicie. De unde atâta sex şi, mai ales, de ce?
Dacă vă închipuiţi că sunt vreun retrograd, vreun adept al pudibonderiei de dragul etichetei, vreun moşneag care vrea astfel să se răzbune pe „lumea vie”, probabil aveţi dreptate. Chiar şi eu, confruntat fiind cu realitatea şi cu revolta mea împotriva ei, tind să cred că nu prea mai aparţin acestei lumi. Dar nu cred c-ar strica să ascultaţi ceea ce am de spus deoarece s-ar putea să detectaţi alături de mine câteva elemente extrem interesante.
Mi se pare de-a dreptul supărător să realizez că lumea asta, aşa cum e ea, are ceva artificial, ceva ne la locul lui care, în ciuda aparenţelor e o formă de constrângere. E simplu de constatat, trebuie doar să ne punem întrebarea cea mai la îndemână: de ce atâta pornografie, atâta îndemn la sex, atâta ofertă pe piaţă? Desigur, există tentaţia „fructului interzis”. E de la sine înţeles, e chiar un lucru normal. Însă, automat, întrebarea care ne vine în minte este dacă, în condiţiile actuale, sexul mai e un „fruct interzis”. Hai să ne gândim: mai e? Teoretic nu, dar practic?
Înainte de a răspunde acestei întrebări o să mai răspândesc o „falsă credinţă”: aceea că ceea ce se petrece acum s-a mai petrecut în istorie. Cei care spun asta se uită, în special, la antichitatea greacă sau, într-un mod mai evident, la cea romană. Într-adevăr, sunt epoci aparent dezinhibate. Dacă te-apuci să te uiţi la colecţia de artă erotică a Muzeului de Arheologie din Napoli, dacă-l citeşti pe Apuleius s.a.m.d., realizezi că în acea vreme sexul era destul de „la vedere”. Există însă o diferenţă fundamentală faţă de ceea ce se întâmplă acum.
Revenind la realitatea noastră, vom constata că cele mai mari scandaluri amplificate până la isterie de media sunt cele sexuale. Cutare politician are o amantă, nu ştiu ce oficial obişnuieşte să meargă la prostituate, etc. La „nivelul străzii”, a avea relaţii cu mai mulţi bărbaţi te califică la nivelul de curvă, iar, ca bărbat, să ai relaţii cu mai multe femei, te transformă în imoral. Iată schizofrenia în care trăim: pe de o parte sexul e afişat de-a dreptul cu violenţă, îţi inundă orice colţişor al vieţii, dar, pe de altă parte, e un lucru interzis, imoral, pentru care ajungi să plăteşti preţuri colosale. În urma unui act sexual dezvăluit intri în colimatorul public, în care cei care afişează dezinvolt publicitate cu tentă sexuală se transformă în judecătorii cei mai cruzi, susţinuţi fiind de marea masă a publicului frustrat sexual. Pe de o parte o dezinvoltură deşănţată, pe de altă parte o moralitate ne la locul ei într-un asemenea context.
De altfel aceasta este diferenţa fundamentală între modul în care acţionează sexul în societatea noastră şi modul în care acţiona în societăţile pe care unii, din neştiinţă sau ticăloşie, le aduc pentru a argumenta ceea ce se petrece acum la noi. Dacă acum sexul este un tabu pe care societatea îl provoacă, în societăţile antice aduse ca argument sexul era un element care ţinea de o normalitate fiziologică. Aveai chef îl făceai - cu prostituate, sclave sau alte partenere - şi se mergea mai departe. Rar sexul era motiv de scandal şi aceasta, mai mult, în contextul luptelor pentru putere. Şi, în niciun caz, vreun patrician care se încurca cu vreo sclavă nu ajungea la oprobriul „cinstitului popor”.
Iată de ce, privind la modul în care arată prezentul, realizăm că totul e absolut distorsionat. Schizofrenia societăţii noastre este una atent implementată. Şi aceasta pentru că, prin ea, se realizează un control şi o înlănţuire totală a individului. Pe de o parte se stârneşte violent dorinţa, pe de alta ea este inhibată de o ciudată „morală socială”. Individul, bombardat de două realităţi diametral opuse, e cuprins de confuzie, trăieşte într-o ceaţă pe care n-o înţelege. Atunci când face „pasul greşit” e copleşit de vina păcatului, păcat care, teoretic, n-ar trebui să mai existe, dar care e mai prezent ca oricând. Ce altceva reprezintă, în acest context, mişcarea feministă care consideră că toţi bărbaţii sunt nişte violatori reprobabili? Ce altceva reprezintă mişcările contrarii acesteia, aparent hazliile cluburi, asociaţii, grupări ale bărbaţilor abuzaţi sexual care, într-o manieră similară celor feministe, transformă femeile în monştri de care trebuie să te fereşti. Un păienjeniş de ONG-uri ajunse gardieni fermi ai unei ciudate morale a într-o lume lipsită de morală.
Astfel se face că, lumea actuală s-a transformat într-o congregaţie a nebunilor. Pe de o parte totul e permis, pe de alta, totul e interzis. Extinzând obiectivul vom realiza că, de fapt, aceasta este faţa libertăţii clamate de societatea noastră. Libertatea totală pe care o promovează democraţia contemporană îşi are contragreutățile care-o transformă, pentru echilibrare, într-o tiranie absurdă. Şi care poate fi scopul acestei schizofrenii altul decât cel de a înceţoşa minţile simple şi a le canaliza, într-o falsă fericire, pe un drum pe care, de altfel, n-ar fi fost de acord niciodată să meargă?
Trimiteți un comentariu