Traducere // Translate

Constructii bucurestene din alte secole

Bucureștiul are un patrimoniu istoric valoros, însă insuficient apreciat. Case vechi, de o valoare arhitecturală deosebită, sunt lăsate în paragină sau dărâmate, pentru a face loc construcțiilor noi: hoteluri de lux, blocuri, imobile de birouri. Bucureștiului îi lipsește o inventariere completă a monumentelor istorice, iar de această situație profită constructorii care obțin aprobări pentru construcții din ce în ce mai înalte, în zone vechi, cu un anumit regim de înălțime a edifciilor, care ar fi trebuit, dimpotriva, protejate.
Va propun sa ne uitam la cateva din vechile bijuterii arhitectonice ale Bucurestilor de secol 19 tarziu si inceput de secol 20. Unele sunt parasite, uitate, ravnite de cate un proprietar imobiliar care gandeste fie sa le darame spre a construi un mall central, fie sa le renoveze cu 5 lei si sa le vanda cu cateva milioane, fortand usa din dos a primariei pentru acte de mostenire si aprobari.

Casa Constantin Tanase, Strada Putul cu Plopi





Muzeul George Enescu, Calea Victoriei nr.141, partea mai putin vizibila din  spatele Palatului Cantacuzino.

Muzeul Naţional “George Enescu” se află în Palatul Cantacuzino, una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti.

Construit între anii 1901-1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit ,,Nababul” (fost primar al Capitalei, prim ministru, şef al Partidului Conservator), ansamblul arhitectonic s-a realizat după proiectele arhitectului Ioan D. Berindei. Pentru decorarea clădirii, acesta şi-a asigurat colaborarea unor apreciaţi artişti ai vremii. Picturile murale poartă semnăturile maeştrilor G. D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu şi Arthur Verona, sculpturile şi ornamentaţiile sculptate sunt opera lui Emil Wilhelm Becker, în timp ce iscusinţa  Casei Krieger din Paris poate fi admirată în decoraţia interioară (tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.).

Faţada atrage în mod deosebit atenţia prin bogăţia decoraţiei sculpturale. Deasupra intrării, frontonul circular este prevăzut cu stema princiară a Cantacuzinilor.     




Casa Macca, strada Henri Coanda

Cât aştepţi să fie gata un paşaport „la urgenţă”, poţi fie să stai degeaba, fie să te plimbi pe străzile doldora de ambasade şi instituţii învecinate, instalate în case vechi, superbe, unele bine întreţinute. Statuile decapitate din gradina casei  te ajuta să o descopăr pe cea mai frumoasă, dar şi cea mai părăginită dintre ele, pe strada Henri Coandă numărul 11: Casa Macca.

Acolo poti observa cu greu o-prea-mică-plăcuţă care identifică sediul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, găzduit de Casa Macca din 1956.




Fantana George Grigorie Cantacuzino, Parcul Carol
Fântâna din Parcul Carol I, din București este un monument construit în anul 1870, într-o concepție neoclasică, din inițiativa și pe cheltuiala primarului Bucureștiului Gheorghe Grigore Cantacuzino, de arhitectul Al. Freiwald și sculptorul Karl Storck



Casa din strada Plantelor nr.4

Fie ca este vorba  despre mandria fostului Mic Paris, despre Strada Plantelor sau de casa de la numarul 4, degradarea constanta este cea care ne agreseaza privirea la fiecare vizita in zona. Chiar daca valoarea arhitecturala este consemnata in Lista Monumentelor Istorice de categorie B, autoritatile sunt campioane la abaterea atentiei si ignoranta.

Casa cu ferestre in torsada isi asteapta tacuta sfarsitul. Ferestrele in stil gotic sunt compuse dintr-o bolta in forma de arc de cerc frant sau ogiva, la care presiunea verticala este mult redusa



Uneori, strada pare nelocuita. Cand soarele dogoreste in dupa-amiezele de vara, toropeala pune stapanire peste vechile ziduri si agitatia incepe de la granita invizibila de dincolo de blocuri…



Teatrul de vara, Gradina Capitol

La câţiva paşi de Piaţa Universităţii, pe strada Constantin Mille, la nr. 13, exista: Teatrul de Vară, Grădina Cinema Capitol.

Pe bulevardul Regina Elisabeta, era intrarea în Cinema Capitol.

Sala principală şi grădina sunt construite una în continuarea celeilalte. Acum nu se mai ştie nimic de cinema. Sala de primire a fost transformată într-un magazin cu haine colorate.

Grădina a fost construitã în 1912, iar prima proiecţie a fost Voyage dans la lune, de Melies.





Casa Dinu Lipatti, Bulevardul Lascar Catargiu
A patra locuinta a familiei lui Dinu Lipatti este o clădire cam ciudată, care există şi astăzi, fiind cunoscută drept Casa Lipatti. Fusese construită de Petre Antonescu, pe atunci june arhitect descins de la Paris. “O casă de un rococo bastard, elegantă şi totodată disproporţionată, care parcă stă în genunchi. Seamănă cu un om cu torsul mare şi cu picioare scurte, fiind lipsită de acele nobile proporţii, care se mai pot întâlni în Bucureşti la unele case vechi", scria Valentin Lipatti în memoriile sale.





Casa Assan, Strada Lahovari nr.9
A fost comanditată de inginerul și industriașul Bazil G. Assan și ridicată în stil neoclasic francez de arhitectul român Ion D. Berindey.

Clădirea a intrat în patrimoniul Academiei Române și din 1945 a devenit Casa Oamenilor de Știință.

Deși intrarea principală pare a fi cea dinspre Piața Lahovari, în realitate curtea din spate ascunde o scară monumentală din piatră ce leagă un spațiu verde amenajat de clădirea în care există o serie de încăperi maiestoase cu denumiri semnificative: Salonul Oglinzilor și Candelabrelor, Sala de Șah, Sala Zodiac, Sala de Consiliu ori Sala Edison.

În prezent, este declarată monument istoric și înscrisă în Lista monumentelor istorice din București, sector 1 cu cod LMI B-II-m-B-19009 sub titulatura „Casa Assan", azi ,,Casa Oamenilor de Știință”.







Casa din apropierea Pietei Matache, abandonata, in prezent preluata ilicit de cetateni romi.



Fantana din parcul Ioanid (??)

                                                                                                    Colaje: GN


Niciun comentariu: